Copilarie

clouds

Pictam copil cu ochi si vise mari. Pictam copil lipsit de simtul realitatii si cu capul in nori ce privea atlasul lumii. Urmarea cu degetul raurile ce se revarsau in mari si oceane.

Depigmentam copilaria la ora de maturizare si invatam sa relationez cu realitatea. Norii se risipeau incet, iar eclipsa vietii ma descoperea in vazul circuitelor si sensurilor sociale. Revino cu picioarele pe Pamant! ma rugam de multe ori cand mai reuseam uneori sa evadez din furnicar. Credeam si atunci in actul creativ si nu in descrieri de acte creative. Traiam si atunci acte si scene regizate de mine si de cei dragi. Tot ce s-a schimbat e timpul. Nu ma mai grabesc…

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *