Reintoarcerea sinelui


Tablou in tablou te-am pictat. Ai fost o poveste in rama inramata. Am scos culorile din tine pana ai ramas un contur emblematic pt adevarata ta persoana. Te-am sacralizat pana am innebunit si acum dulce-mi e razbunarea cand te vad pierzand in fata culorilor datatoare de viata. Acum esti o nonculoare banala, dar ametitoare, inramata intr-o forma perfecta. Linia corpului iti vine perfect rochiei de seara, ce-o porti in dulcea amintire a culorii pasiunii ce-ai pierdut-o in amurgul insangerat din inima mea. Ai apus la mine in inima, odata cu plecarea ta spre un rasarit alb-negru.
Explorez natura ta umana la care nu ai acces si vad campii intinse de maci. Inaintand, descopar o padure luxurianta de eucalipti insetati de “cerul” in care cred ei ca si-au pierdut conturul, pe tine.
Peretii albi te fac acum sa te simti ca intr-un sanatoriu de nebuni care sunt in cautarea culorii si vietii pierdute. Te-ai pierdut in sfarsitul lumii tale, unde potopul ti-a inundat orice cale de scapare. Arca nu ai gasit-o pentru ca te-a ocolit, iar culorile fug de tine mancandu-ti forma pamantie. O sa te regasesti vreodata in ceea ce-a fost? De ceea ce doresti si iti e totusi frica nu vei scapa niciodata. Te astept.
P.S. Everything will be okay in the end. If it’s not okay, it’s not the end.




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *